Daca-l intrebi cu ce se ocupa, badea Toader din Barsana, Maramures, un chefliu de zile mari, se scarpina oleaca sub clop si-ti raspunde: "Cu ce ma ocup? Ia, cu... nimicultura".

Ati inteles? Badea Toader nu face mai nimic... Sta, horinceste, se distreaza la nedei, glumeste pe seama vaduvelor care-i strica "sorcozeturile" si, in general, se ocupa de cultura... nimicului, de nimicultura - o expresie geniala, care probeaza, daca mai era nevoie, colosala plasticitate a limbii romane. Mi-am amintit de vorba lui Toader cel hatru si horincos, zilele trecute, cand am luat nota de aprobarea Ministrului Culturii, Kelemen Hunor, pentru distrugerea patrimoniului de la Rosia Montana. Practic, domnul ministru, adept din principiu al teoriei lui badea Toader, deoarece chiar n-a facut nimic pentru protejarea patrimoniului romanesc (vezi si distrugerile din Bucurestiul vechi, aprobate de domnia sa cu larghete), a lasat, practic, deciziile ministerului in seama altora: a lui Razvan Theodorescu, a lui Alexandru Suceveanu, a lui Alexandru Vulpe, a lui Mircea Drambarescu (militant goldist, infiltrat in directia de cultura a judetului Alba) etc. Toti "nimiculturisti" de elita, implicati pana peste cap in decizii favorabile companiei Gold Corporation, si care, se intelege, n-au facut nimic pentru salvarea Rosiei Montane.

"De ce ministrul Kelemen nu cere urmarirea penala si pentru el insusi?"

Scurta istorie povestita de istoricul Vasile Lechintan: imediat dupa primul razboi mondial, popoarele eliberate de sub imperiile vremii au distrus majoritatea monumentelor care aminteau de fostii asupritori: polonezii au demolat monumentala biserica rusa din Varsovia; slovacii au dat jos toate monumentele unguresti; francezii au aruncat in aer monumentele care aminteau de germani; ungurii au distrus statuia unui general austriac din Buda; romanii, la randul lor, au demo