Contrar legendei care mă însoţeşte, n-aş putea să spun că sunt un om informat despre ceea ce se petrece în lumea medicală românească. Eventuale merite, dacă sunt, ţin mai degrabă de o anumită „prezenţă“ şi de interesul pentru culisele unor evenimente, acele locuri şi momente, greu accesibile de cele mai multe ori, unde „se văd“ ori măcar „se întrezăresc“ trecute şi viitoare performanţe. Poate că în această rezistenţă în faţa avalanşei de informaţii oferite „de-a gata“ se află şi un anume sfat primit de la dl prof. dr. Marcel Uluitu, cel care mi-a călăuzit primii paşi în cercetarea medicală: „Cel care ştie nu va face niciodată cercetare. (...)
Contrar legendei care mă însoţeşte, n-aş putea să spun că sunt un om informat despre ceea ce se petrece în lumea medicală românească. Eventuale merite, dacă sunt, ţin mai degrabă de o anumită „prezenţă“ şi de interesul pentru culisele unor evenimente, acele locuri şi momente, greu accesibile de cele mai multe ori, unde „se văd“ ori măcar „se întrezăresc“ trecute şi viitoare performanţe. Poate că în această rezistenţă în faţa avalanşei de informaţii oferite „de-a gata“ se află şi un anume sfat primit de la dl prof. dr. Marcel Uluitu, cel care mi-a călăuzit primii paşi în cercetarea medicală: „Cel care ştie nu va face niciodată cercetare. El se grăbeşte să debiteze idei, preluate cu fulgi cu tot, de prin cărţi, de pe internet, din media, de la alţii. Nu mai întreabă natura, nu are răbdare să mai caute, să adune şi să coreleze fapte… Le ştie pe toate, vrea să se arate deştept, informat…“ Publicitate . Fiind invitat, ani la rând, de dl prof. dr. Mircea Grigorescu, la Şcoala de vară organizată la Şuior, Maramureş şi participând la lucrări, observasem şi o anumită „constantă“ în lucrările realizate în colectivele gastroenterologilor veniţi de la UMF „Iuliu Haţieganu“ Cluj-Napoca. Invariabil, metoda predilectă de