CEI CE VAD TURNUL EIFFEL DE PE TERASA

1

Cineva în care să am încredere

obiecte eteroclite pe terasă în amurg

scaunul cu care mă-nţeleg când sunt trist

îi tai câte puţin din picioare

până când mor va ajunge cu şezutul pe pământ

dovedind tuturor nedreptatea care mi se face

acum din turnul eiffel o rază rotitoare porneşte

dezvelind nori resemnaţi

nori rămaşi nori chiar sub noaptea cea mare

2

Seară de seară liniştea de pe terasa noastră

însoţeşte silueta luminată a turnului eiffel

urmăresc treimea lui superioară cum pluteşte pe cer

peste acoperişurile atâtor case pline cu bătrâni şi copii

care dorm la ora asta uitându-şi complet viaţa

mi se pare onest să tac privind în golul turnului

care habar n-are de terasa noastră de parcă n-ar exista

e o licenţă poetică iedera de nu ştiu unde

căţărată pe burlan şi ajungând până lângă fereastra

devenită uşă a micului nostru apartament improvizat

într-o bună dimineaţă ieşind să citesc pe terasă

iedera dispăruse şi mi-a fost tare frică

să înalţ capul în direcţia turnului eiffel

3

Trenurile cu care vream să plec la bruges au fost anulate

brutăriile din jur au tras obloanele

fântâna sfântului dominique a secat dintr-odată

la apropierea umbrei mele lifturile se dereglează

cărţile pe care pun mâna îşi scutură brusc literele

Seara între scaun şi masă sunt singurul obiect necunoscut

cu liniştite suprafeţe şi turbulente gâlcevi lăuntrice

pasibil de a fi arătat cu degetul ori ignorat cu desăvârşire

O, aş vrea să plec la bruges chiar cu un tren anulat

să urc cu un lift dereglat până-n vârful turnului eiffel

să mănânc pâine din brutăriile cu obloanele trase @N_P