Poreclit de iubitorii sportului "Marele Ben", Minga, unul dintre cei mai valoroşi fotbalişti din istoria Albaniei, a jucat şi la Giurgiu. Spre finalul carierei, atacantul şi-a încercat norocul şi în România, una dintre cele trei formaţii din ţară la care a evoluat fiind Acvila Giurgiu

Deşi în 2011 s-au împlinit patru ani de la dispariţia fulgerătoare a lui Arben Minga, unul dintre cele mai bune produse ale fotbalului albanez, acesta continuă să reprezinte un model pentru generaţiile de tineri din ţara sa natală.

Nu există microbist albanez care să nu vorbească la superlativ despre Arben Minga. Cunoscut pentru statura impresionantă şi şutul devastator, Minga a fost produsul clubului KS Tirana (cunoscut în perioada comunistă sub numele de 17 Nentori) fiind deturnat în ultima clipă de la rivala Partizani.

După 15 ani petrecuţi în fotbalul albanez, Minga a decis să îşi încerce norocul şi în România devenind unul dintre primii „stranieri” din Divizia A. Deşi trebuia să ajungă la Dinamo, alături de Sulejman Demollari, până la urmă atacantul avea să semneze cu FC Braşov.

Şi-a adus familia în România

„Minga a venit la Braşov în 1991 prin filiera Dinamo împreună cu alţi doi conaţionali, portarul Ilir Bozhiqi şi Agim Canaj” susţine Adrian Ene, antrenor secund la Astra II Giurgiu şi fost portar al formaţiei braşovene în perioada 1991-1996.

Conform acestuia, dintre cei trei albanezi, Minga s-a adaptat cel mai greu la rigorile fotbalului românesc. „Un băiat foarte serios, familist. Venise împreună cu soţia şi cu soacra. A învăţat mai greu limba română şi nu s-a integrat prea bine în echipă. Cu toate acestea se vedea că este fotbalist. Era peste media a ceea ce exista pe-atunci în Divizia A” povesteşte Adrian Ene.

Antrenat la Giurgiu de Dudu Georgescu

După un an la Braşov şi unul la Brăila, „marele Ben” ajungea la Gi