Cred ca am descoperit-o pe Amy Winehouse acum vreo cinci ani, cand am vazut-o pentru prima oara la MTV.
Mi-amintesc si-acum ca am ramas cu gura cascata - la propriu - cand am auzit-o cantand. Aveam impresia unei voci de pe o alta planeta. Nu-mi venea sa cred ca o fata asa de tanara poate jongla nonsalant pe atatea game, cu atata siguranta, de parca s-ar fi jucat. Desigur, "Frank", "Rehab", "Back to black" impresioneaza fara sa fie nevoie sa ai studii de muzica, doar ceva "ureche", sa-ti placa timbrul vocii ei si, mai ales, ritmul muzicii. Numai ca talentul iesit din comun al lui Amy depasea cu mult studiile de muzica facute in scurta, dar tumultuoasa-i viata. Mi-amintesc de inregistrarea concertului din Londra, transmis de TVR 2 acum ceva vreme - un adevarat regal de ritmuri, inflexiuni, culoare, punctat de frenezia publicului caruia i se facea un cadou special. A tinut atunci sa-i adreseze tatalui ei cateva jocuri de cuvinte, sa glumeasca cu el, semn ca aveau o relatie aparte.
Se spune ca a murit ca o veritabila rockerita, care arde pana la ultima farama a fiintei sale. A cantat la fel de bine jazz, soul si rhythm and blues, pop, dar i se spunea si Regina trash-ului. Era nonconformista si a influentat cu stilul ei inconfundabil moda ultimilor ani. Ce mult ar fi putut da muzicii si publicului! Din pacate, trebuie sa ne multumim cu doua albume! Si un stil: "stilul Amy Winehouse"! A adoptat o vestimentatie si accesorii retro, o pieptanatura si un machiaj originale, proprii. "Claia" de par devenise "a la Amy Winehouse", iar Chanel n-a ascuns deloc faptul ca vedea in artista o muza inspiratoare, cum a subliniat insusi Karl Lagerfeld... Pana si prin asa ceva ne va lipsi: excentricitatea ei nu era deloc banala, ba chiar o facea stralucitoare, intr-o mare de banalitati...
Avea 27 de ani, si prin moartea ei prematura se spune ca a intrat in Clubul selec
