În lipsa investițiilor în oameni și infrastructură, hunedorenii s-au dezobișnuit cu trofeele sportive. Ștefan Beregszaszi, antrenorul hunedorean cu cele mai mari performanțe în atletism, face radiografia situației grele a sportului care a adus onoare Hunedoarei.
Cele două stadioane din Hunedoara, “Micheal Klein” și “Constructorul”, oferă privitorului imaginea completă a dezastrului economic și a lipsei de performanță în care s-a adâncit în ultimii ani, cu unele excepții, sportul hunedorean.
Arenele pustii, în cea mai mare parte a zilei, cu piste de atletism pe care zgura a fost năpădită de buruieni și de bolovani, cu arhitectura tipică perioadei comuniste peste care modernitatea nu a mai adus niciun fel de îmbunătățiri, par să nu mai servească nimănui.
Cei câteva zeci de elevi ai clubului școlar din Hunedoara, practicanți de atletism, sunt singurii care, în prezent, mai bat zgura măcinată de timp de la Corvinul, visând la trofeele înaintașilor. Toate acestea se întâmplă într-un municipiu de unde sportivii antrenați aici s-au impus în toate competițiile internaționale importante.
Au depins de combinat
Ștefan Bergsaszi, antrenorul care a adus cele mai mari performanțe atletismului hunedorean, spune că sportul hunedorean a depins în cea mai mare măsură de aportul financiar al vechiului combinat siderurgic de la Hunedoara.
“Combinatul oferea 20.000 de locuri de muncă. Oferea susținere sportivilor, asftel încât aceștia să nu își dorească să plece din Hunedoara sau să renunțe la activitatea de performanță. Acum, sportul s-a degradat o dată cu situația economică a municipiului, iar în ultimii ani nu au existat oameni curajoși care să susțină dorința de performanță”, a declarat antrenorul emerit.
Bergsaszi adaugă că dacă în trecut, Hunedoara avea și câte 15 atleți la loturile naționale, acum nu numai că nu mai sunt sportivi i
