Echipa de rugby a României este singura dintre naționalele masculine de la noi care a participat la toate edițiile Cupei Mondiale. Din 1987 încoace, ”stejarii” au pregătit participarea urmând un program asemănător din care n-au lipsit stagiile la munte sau la mare, antrenamentele în stil comando și meciurile-test.

Sport de contact, rugby-ul impune practicanților săi, la nivel înalt, o pregătire asiduă, în care latura fizică are o importanță covârșitoare – se presupune că jucătorii deprind la cluburi elementele tehnico-tactice. Participantă la toate edițiile de până acum ale Rugby World Cup, echipa României a încercat să se alinieze la stilul de antrenament folosit de națiunile majore.

Iată pe scurt cam cum au pregătit ”stejarii” participarea la Cupa Mondială, din 1987 și până astăzi.

Ediția I (Noua Zeelandă, în parteneriat cu Australia – 1987). Grație rezultatelor pe care le înregistrase până atunci, inclusiv victoriile obținute în fața Franței, Țării Galilor și Scoției, România a fost una dintre cele 16 națiuni invitate să participe la această competiție. ”Stejarii” nu se aflau însă în cel mai bun moment al lor. Cu șapte luni înaintea meciului de debut la Rugby World Cup, contra echipei Zimbabwe, ei suferiseră un eșec usturător la Dublin: 0-60 (în 1997, ei au încasat 72 de puncte de la galezi, la Wrexham). Antrenorul Valeriu Irimescu demisionase, iar locul său fusese luat de Mihai Naca. Pregătirea Cupei Mondiale s-a desfășurat în aceleași tipare de până atunci, mai precis cu organizarea unor cantonamente lungi – la acea dată, rugby-ul nu era sport profesionist, însă românii aveau avantajul că nu mergeau la muncă precum rivalii lor din Vest. Din staff-ul tehnic al naționalei de atunci au mai făcut parte Dumitru Mihalache, antrenor federal, și Mihai Cojocaru, cel care s-a ocupat de pregătirea fizică. ”Stejarii” au disputat, în aprilie, și