Omul de stiinta autentic nu ramine in cabinet si laborator, izolat si egoist, ci-si foloseste cunoasterea pentru a lumina si pe altii. E un om de atitudine civica, ce se implica, care simte ca are o datorie.
Sint intrebat uneori, de mai tineri colegi, de ce scriu texte de vulgarizare, de ce cobor stiinta de pe piedestal si fac accesibile tainele psihologiei unora care nu inteleg subtilitatile si apoi simplifica nepermis, generalizind inoportun. Dupa citeva decenii de gazetarie culturala, pot sa raspund ca, uneori, poti face mai mult daca te adresezi unui public interesat, desi neavizat, decit stiintificilor sceptici si blazati. Profesorii mei Vasile Pavelcu si Petre Botezatu scriau in reviste de cultura, concomitent cu redactarea studiilor de psihologie sau logica. Avem multe exemple de universitari care si-au dedicat o parte din timpul si energia lor pentru a face accesibile tainele stiintei inalte. Iata, Alexandru Mironescu, om de stiinta, eseist, filosof, colectionar de arta, om de atitudine si fost detinut politic sub regimul comunist din Romania: dupa un doctorat in fizica la Sorbona si un altul in filosofie, scrie nu doar lucrari de specialitate, ci si eseuri despre spiritul stiintific, limitele cunoasterii stiintifice, cunoastere si adevar. Alt exemplu, cel al doctorului Grigore T. Popa, al carui nume il poarta scoala de medicina ieseana, personalitate de prestigiu international, creator de scoala si scriitor, fondator al revistei „Insemnari iesene". A fost constant preocupat de misiunea sa pedagogica, de educatia medicala, stiintifica si morala a oamenilor, de orientarea in plan cultural si politic a opiniei publice. O voce inconfundabila, probind constiinta civica si curaj, in anii prigoanei legionare si in cei ai puterii comuniste. Un alt exemplu viu, de diseminare a cunoasterii si de educatie sociala, derivind din vocatia omului de stiinta, ne este o