Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cogitările făcute pe blogul său despre implicaţiile dublului atentat din Oslo de senatorul Iulian Urban ar fi aparţinut unuia din opoziţie - fie el pesedist ori penelist - ori chiar unui membru al vreunei formaţiuni politice catalogate cam forţat de extremă dreaptă? Mai mult ca sigur, criticile şi revoltele ar fi întrecut debitul Dunării şi chiar al Amazonului, iar faptul în sine n-ar fi trebuit să surprindă. Din nefericire, lucrurile nu stau la fel când e vorba de un senator marcant (scriu acest calificativ având în vedere că individul este vicepreşedinte al unei comisii de prim-plan din Senat - cea Juridică - şi face mare caz de lucrul respectiv) şi membru al partidului de la putere. Din această perspectivă îmi şi explic tăcerea ticăloasă, plină de jeg politic şi de zoaie, a liderilor acestui partid, care dacă l-ar fi sancţionat imediat şi cum trebuie pe Ungur pentru afirmaţiile şi ideile lui cu iz nazist, pline de iraţional şi vădind un primitivism uman demn de acoliţii lui Hitler, s-ar fi trezit lipsiţi de un mandat-cheie în păstrarea majorităţii Senatului. Or, la PDL, calculele politicianiste meschine transcend orice raţiune şi undă de realism şi luciditate - calităţi şi condiţii intrinseci unui partid ce se pretinde european.

Ce scrie şi susţine Urban? „Nu Anders Behring Breivik a comis atentatul (din Oslo-n.n), CI ACTUALII LIDERI EUROPENI CARE CONDUC UE! Ştiu că pare şocant să iei în discuţie o asemenea ipoteză, însă ea este cât se poate de reală. Există milioane de naţionalişti în Europa, continent lovit de multiplele atentate săvârşite de musulmani. În 25 de ţări UE conduc partide de dreapta (în curând vor fi 26, în Spania, dreapta e considerată deja câştigătoare), stânga a fost eliminată de către electori furioşi pentru politica iresponsabilă de asistant social şi imigraţie masivă necontrolată. Franţa sa