Se discuta mult si cu mare pasiune despre propunerea PDL de infiintare a Muzeului National al Dictaturii Comuniste din Romania. Mi se atribuie un rol decisiv in aceasta idee, desi propunerea a fost formulata cat se poate de clar si categoric asumata de catre dl Teodor Baconschi, prim-vicepresedinte al acestui partid. In interventiile mele (un interviu dat “Romaniei Libere” si emisiunea de pe TVR Info cu Iolanda Staniloiu) am precizat ca ne aflam abia intr-un stadiu incipient, ca nu este normal ca la peste doua decenii de la prabusirea dictaturii comuniste sa nu avem in Capitala un asemenea Muzeu, ca este vorba de reluarea unei prea adesea intrerupte conversatii democratice pe acest subiect, ca este loc pentru dialog, dezbateri, polemici civilizate.

http://www.tvr.ro/articol.php?id=106851&id_media=95078

N-am pus niciodata sub semnul intrebarii semnificatia morala si istorica a Memorialului de la Sighet. Dimpotriva, in discutia cu Iolanda Staniloiu, am dat glas admiratiei mele statornice pentru acest loc de memorie unic in Romania si pentru exemplara stradanie a celor care l-au creat si dezvoltat. Am fost la Sighet, pretuiesc in cel mai inalt grad ceea ce se face acolo, inclusiv activitatile de cercetare si de pedagogie a memoriei. Intre expertii Comisiei Prezidentiale s-au numarat cercetatorii Ioana Boca si Robert Furtos, ambii asociati cu Centrul de Cercetari condus de dl Romulus Rusan. As mai aminti ca am fost in 2010 la Budapesta, am vizitat Casa Terorii si am purtat o lunga discutie cu istorica Maria Schmidt. Am citit si unele interventii care sustin necesitatea unui Muzeu al Totalitarismului (ori Totalitarismelor). Nu ma voi pronunta pe larg aici, ideea este nobila si incitanta, dar eu unul cred ca ar fi necesar un Muzeu al Holocaustului din Romania si unul al Dictaturii Comuniste, tot asa cum au existat doua demersuri de cercetare efectuate prin c