Când galeria ultraagresivă a clujenilor a dat cu o petrardă-n calea lui Rui Duarte a comis un pleonasm. Altă petardă.
Marele Rui, omul fără de care nu putea Rapidul să respire, să trăiască. De fapt, puturosul, chiulangiul, nesimţitul care vine când vrea la pregătire, care face mimi pe colegii de echipă şi pe regulamentul de ordine ulterioară, probabil rudă cu patronul, ardelean din Tăşnad. Şi care îşi mai dă şi autogol. Asta ca bonus. La 0-0, nene! Că la golul lui Niculescu ce să comentezi au zis cei de la GSPTV l-au cădelniţat destul. Deşi eu, nu sunt cârcotaş, am văzut un fault dinaintea golului recunosc, superb. Niculescu s-a bătut neregulamentar şi a obţinut posesia după ce l-a împins pe Deac. Să nu mai comentez poziţia lui Coman în poartă că nu vreau să alimentez un conflict. Cum spuneam deunăzi, eu sunt un susceptibil un cârtitor, un mârâritor, dar nu un nedrept. Oricum, clujenii câştigau pe merit, căci au avut ocazii mai multe ca noi, au jucat mai bine, mai determinat. Dar, tot Dinamo ne-a bătut, Niculescu, Boştină, Cristea...!
Noi, aşa cum era de aşteptat fie şi după narcoticul 3-0 cu Vasluiul, ne căutăm, ne autocăutăm: de talente, de ouă, de goleadori, de lideri, de păduchi. Să dea Domnul să ne şi găsim mai repede. Ba, zic că nu a fost rău deloc acest jacuzzi îngheţat dat de universitarii clujeni, la Mediaş. Să ne trezim din speranţele alea roz-bombastice - „noi suntem cei mai buni", „luăm sigur campionatul" - şi alte droguri şi pastile d-astea nenorocite. Că mă 'nervez şi dau cu căciula-n praf, Ru-i duartea şi anafura mamii ei de treabă...
