După 5.000 de ore de practică în postura de „executive coach“ în Statele Unite şi în România, Oana Stoianovici-Cioponea şi-a propus să reinventeze leadershipul feminin. Tânăra şi-a propus, printre altele, să lămurească odată pentru totdeauna o veche dilemă corporatistă: chiar există viaţă după job?
În după-amiaza în care aveam programat interviul cu Oana Stoianovici-Cioponea, m-am oprit mai întâi la vernisajul bucureştean al unei artiste române care locuieşte de 33 ani la Londra şi despre care scrisesem în „Forbes", cu un an în urmă.
La intrarea în spaţiul expoziţional al Marianei Gordan, fiecare participant primea o pereche de dopuri pentru urechi. Premisa evenimentului, „Pune-ţi dopuri în urechi, ca să mă auzi mai bine", era o aluzie la faptul că toate problemele pe care le avem, vizavi de noi înşine, dar şi de cei din jur, îşi au rezolvarea... între urechile noastre. Cu condiţia să ne oprim din goana cotidiană, din zgomotul de claxoane şi conversaţii din jur şi să le disecăm în linişte, cu un strop de detaşare.
Primul pas spre salvare
Când am păşit în încăperile de un alb imaculat din casa Oanei Stoianovici-Cioponea, sloganul Marianei încă îmi răsuna în minte. Oare problemele noastre devin, într-adevăr, mai grave şi mai bântuitoare cu cât ne stresăm mai tare în legătură cu ele? Poate, la fel ca la înot, nu trebuie să te agiţi sau să te zbaţi, ci să te linişteşti şi să găseşti mişcarea potrivită. Deşi în momentul în care încetezi să dai frenetic din mâini ai impresia că te duci spre fundul apei, realitatea este alta: faci, de fapt, primul pas spre salvare.
Cu un ibric de cafea braziliană în faţă şi cu mâinile alunecând, din când în când, pe o ceaşcă de porţelan, Oana a răspuns întrebărilor mele şi, fără să ştie, şi dilemei cu care intrasem pe uşa ei. „Coachingul este o meserie în care trebuie să asculţi", şi-a început ea explicaţ
