Ce l-o fi apucat pe Romeo Stavarache, primarul Bacăului?

Privit de la distanţă, părea un politician rezonabil, opusul pungaşilor care au făcut carieră sub eticheta de baroni locali. Dar aparenţele sunt uneori îngrozitor de înşelătoare.

A fost suficientă o descărcare nervoasă a primarelui de Bacău ca să constatăm că: 1. acesta acordă contracte de milioane de lei fără licitaţie; 2. Primăria plăteşte penalităţi uriaşe pentru că Stavarache încalcă legea; 3. la nervi, primarul vorbeşte ca un birjar; 4. acelaşi Stavarache crede că, dacă te supără un ziarist, apelezi la preşedintele Băsescu şi ziarul va fi „desfiinţat"; 5. primarul liberal plăteşte, din bani publici, mercenari dispuşi să-i atace „inamicii" sau „adversarii"; 6. pentru orice prostioară, Primăria din Bacău încheie contracte confidenţiale pe bani publici; 7. şefii de partid ai lui Stavarache nu au nicio reacţie, semn că faptele acestuia li se par normale. (Singurul fără de prihană este preşedintele Crin Antonescu, căruia o vacanţă prelungită i-a întrerupt brutal sezonul de chiul parlamentar şi programul liberal privind somnul de frumuseţe.)

Dar să revenim la Stavarache. La capitolul „contracte, clauze, licitaţii, penalităţi, confidenţialităţi", acesta nu se deosebeşte cu nimic de confraţii săi de la alte primării, deveniţi repere ale şmenărelii pe bani publici. Aceleaşi trucuri ieftine care pe oameni îi costă al naibii de scump. Cel mai degradant pentru un purtător de costum şi cravată, care din patru în patru ani vine să cerşească voturi pentru „binele comunităţii", este evitarea licitaţiilor acolo unde legea cere explicit licitaţie.

Stavarache aduce însă şi trei noutăţi absolute, apucături pe care nici măcar baroni cu vechi tradiţii nu le-au etalat în două decenii de dezmăţ. Prima este credinţa transpartinică în puterea devastatoare a şefului statului. A doua - convingere