In anii `50-`60, Reghinul se afla printre constructorii consacraţi de avioane, bărci şi elicoptere. Locul este cunoscut astăzi ca IPL (Întreprinderea de Prelucrare a Lemnului). Inginerii reghineni au realizat aparate care au concurat şi au produs chiar invidia multor oraşe şi întreprinderi de profil din ţară.

În martie 1950, Vladimir Noviţchi a pus, pentru prima oară în România, bazele unei fabricaţii în serie mare a planoarelor de şcoală, antrenament şi performanţă la Reghin. El a început prin instruirea unui colectiv de tineri localnici în cele mai diverse meserii. Mulţi dintre ei erau aeromodelişti veniţi din ţară şi absolvenţi ai unor şcoli profesionale sau foşti instructori de zbor. Alţii au fost trimişi de Comisia Centrală a Aviaţiei Sportive şi au rămas alături de meseriaşii calificaţi cuceriţi de idee ori atraşi de mirajul aviaţiei.

Cu timpul, s-a dezvoltat o secţie metalurgică aptă să producă aceste piese. Planoarele erau tot mai căutate, iar producţia a început să crească vertiginos.

Vladimir Noviţchi în 1950 a încercat, personal, în zbor, primul Baby – rebotezat „RG-1” – fabricat la Reghin. Au fost construite, în total, 158 de unităţi. Au urmat planoarele RG-2 „Partizan” (biloc) (17 unităţi), RG-3 „Stahanov” (biloc) (51 unităţi), RG-4 „Pionier” (62 unităţi) şi RG-5 „Pescăruş” (30 unităţi). Aceste planoare au reuşit, mânuite de maeştri ai manşei, să obţină recorduri de altitudine, distanţă şi regularitate, atrăgându-şi respectul şi admiraţia chiar şi din partea unor constructori concurenţi din afara ţării. Folosind experienţa acumulată, întreprinderea a făcut un pas înainte, trecând la producţia de avioane. Făcând concurenţă Braşovului s-au proiectat şi construit avioanele de şcoală şi antrenament RG-6 şi RG-7 „Şoim”, diferite între ele prin motorul folosit. Ţinând seama de necesitatea unui elicopter pentru executarea unor misiuni de su