Europenii trebuie să găsească o soluţie pentru a stopa atacarea democraţiei şi statului de drept de către indivizi şi grupuri anarhiste şi justiţiare. După masacrul comis de Anders Behring Breivik, este necesar ca norvegienii să înţeleagă că în prezent nu mai pot urma calea „splendidei izolări".

Ştim că norvegienii au o conduita aparte, că votează consecvent contra aderării ţării lor la Uniunea Europeană, nu doar pentru că ar avea un avantaj specific datorită unor resurse naturale care le-ar susţine un nivel de venituri mai ridicat, ci şi pentru că au o cultură mai „izolaţionistă", deşi recunosc avantajele globalizării pieţelor. În acelaşi timp, cred că privind spre Bruxelles şi observând aceleaşi dezbateri despre Piaţa Unică, văzând numai imagini de lideri care-şi strâng mâinile, îşi fac promisiuni reciproce după care, ajunşi înapoi în capitalele ţărilor pe care le reprezintă, sunt cuprinşi de amnezie şi dau vina pe Bruxelles pentru toate eşecurile lor sau ale partidelor lor şi-şi asumă individual sau partizan orice succes european, norvegienii, iubitori de lucruri şi decizii simple, clare, corecte şi eficiente, îşi pun întrebarea: cum să înţelegem ce se întâmpla la Bruxelles? Şi totuşi, tragicul eveniment petrecut în Oslo şi pe insula învecinată nu este de interes doar pentru Norvegia, ci şi pentru UE. Pentru norvegieni ar trebui să fie un semnal că în lumea globalizantă de azi nu se mai poate urma calea „splendidei izolări", iar multilateralismul mecanic nu poate suplini participarea total asumată la managementul interdependenţelor globale. Iar statele membre ale UE şi mai ales instituţiile comunitare din Bruxelles au datoria să nu mai şovăie în a proceda la o mai puternică şi eficace construcţie europeană, solicitată nu doar prin lecţiile recentei crize economico-financiare, dar şi consecinţele grave ale actualei crize moral-politice de pe continentul nostru