Iniţiativa de a se organiza "masa rotundă" privind soarta Cazinoului a fost binevenită, constituind un prilej pentru găsirea unei soluţii salvatoare. Încă din septembrie 2010, am început personal demersurile pentru ca primăria să acţioneze în direcţia găsirii unei soluţii pentru acest edificiu. Discuţiile au scos la iveală faptul că problema este încă departe de a fi rezolvată, dar nu imposibilă. Toţi participanţii, prefectul, primarul, parlamentarii şi specialiştii, au reuşit să se pună de acord că există două variante de rezolvare. Prima, să se vândă Cazinoul oricărei persoane private cu condiţia să-l repună în funcţie şi să respecte clauzele contractuale, care trebuie să prevadă precis domeniile de activitate şi să aducă profit. A doua variantă, să fie preluat de către un minister.

Primarul Mazăre a susţinut prima variantă, care ne duce însă cu gândul la ceea ce a însemnat privatizarea unor active de importanţă naţională, când anumite obligaţii contractuale au fost ignorate sau încălcate de către unii cumărători, care au dat altă destinaţie sau le-au lichidat pentru a specula clădirile şi terenurile, iar utilajele au fost vândute la fier vechi.

Cazinoul poate ajunge în situaţia de a fi transformat într-o reşedinţă privată, sau orice altceva. Având în vedere că este în joc soarta unui bun de patrimoniu, un obiectiv emblematic şi unic pentru Constanţa şi România, singurul edificiu de tip „art nouveau", pledez pentru varianta preluării Cazinoului de către un minister. Pentru moment este necesară urgentarea măsurilor de conservare minimă, pentru a se opri degradarea. A cere sancţionarea vinovaţilor pentru starea în care se găseşte acum Cazinoul este inutil pentru viitorul cazinoului. O va face electoratul!

Aşa cum în vechiul regim proprietatea comună ducea la lipsa totală de responsabilitate, se pare că şi în prezent nimeni nu suportă (încă) pa