Ofiţerul de geniu Vladimir K. Kiriţescu a lăsat posterităţii – fără să ştie – un jurnal memorabil, care documentează pas cu pas epopeea ţăranilor deveniţi peste noapte soldaţi, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Fără să ştie, pentru că manuscrisul i-a fost confiscat de Securitate în urma unei percheziţii, la 14 mai 1985, a ajuns, în luna august, în Fondul Special al Muzeului Militar Central (astăzi Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”), fiind publicat în anii 2000, la Editura Detectiv, sub titulatura Amintiri pentru viitor. 2951 de zile în captivitatea sovietică. Jurnalul lui Kiriţescu recuperează cu sinceritate, cu ironie, cu amuzament, dar şi cu un vădit talent literar, frânturi de viaţă cotidiană pe Frontul de Est. Iată câteva dintre acestea, petrecute după ce armata română a trecut Nistrul.
Click aici pentru mai multe fotografii
„Pe la patru şi ceva, eu şi ostaşii mei am trecut pe malul rusesc, tot cu bărcile cu motoraş, germane. Ne-am oprit sub mal. Apoi, căţărarea şi folosirea gropilor de obuze pe care le descopeream. Sub mal era bine. Nu te putea atinge nici artileria lor, nici focul din cazemate. Dar războiul nu se terminase, aşa că ne căţăram fiecare pe unde puteam, doar-doar vom ajunge lângă zidul cazematei, cum se zice, în unghi mort. Către ora cinci, care dintre noi mai rămăsese valid, şi nu am avut pierderi mari, stăteam sus pe cazemate, pe acoperişul de beton, şi strigam prin tuburile de aerisire la ruşi să se predea.
Nemţii ne-au lăsat cu misiunea de a goli cazematele şi a controla localităţile de pe mal, Broniţa şi Moghilev, şi s-au dus cu maşinile şi tancurile lor tot înainte. Până la orele şase, porţile plutitoare trecuseră deja cu autocamioane şi tanchete, iar în jur de şapte au început să treacă, peste un pod deja construit de pontonierii lor, coloanele unei divizii moto-mecanizate.
N
