Dave Hallett are 59 de ani şi, prin 2009 se gândea să schimbe ceva la viaţa lui. Stătea în Marea Britanie şi era asistent social, se ocupa de drogaţi şi machitori de performanţă, după ce ani în şir fusese un fel de "soră medicală" pentru copii cu handicap. Era divorţat, iar urmaşii lui legitimi ajunseseră la casele lor, cu propriile probleme.
Cum se iţise criza şi peste teritoriul locuit de supuşii majestăţii sale Elisabeta a doua, un amic a venit şi i-a spus că a cumpărat o casă în Bulgaria, pe care nu mai are bani să o renoveze şi "o dă ieftin".
Pleosc la Balcic
Dave nu ştia despre Bulgaria decât că e o ţară în estul Europei. Mai fusese în vacanţă o dată în Grecia, era cel mai apropiat punct de Balcic în care ajunsese. Despre oraşul în cauză, unde amicul său avea casa de vânzare, auzea prima dată. Şi-a luat tatuajele prezente în număr mare pe corpul său, cerceii lungi din argint şi a plecat la aeroport. Era august 2009. Primul lucru bun care i s-a întâmplat a fost să vadă că există multe curse care-l lasă la Varna, la distanţă de jumătate de oră cu maşina de tinţa sa finală (n.n. – oare câte zboruri Londra-Constanţa sunt?). A ajuns la destinaţie şi, iniţial, se cam îndoia dacă să bage bani în clădirea veche, de pe vremea Reginei Maria. Îi plăcea însă că viluţa era situată pe Strada Primorska la numărul 33, la un pas şi jumătate de mare şi plajă. Apoi a ieşit să se plimbe şi a auzit mulţi "bulgari" vorbind între ei englezeşte cu accent londonez, scoţian, ori din Cornwall. A aflat că în zonă sunt câteva sute de rezidenţi britanici, ba chiar şi sud-africani sau australieni anglofoni, aşa că i s-a aprins un beculeţ în creieraş.
Comunitatea
În Balcic şi în satele din împrejurimi locuiesc permanent cam 300 de englezi. Majoritatea sunt pensionari sau rentieri, care au auzit iniţial de litoralul bulgăresc de pe
