Zoom De unde vine tatuajul?

Cuvântul „tatuaj” provine, pe de o parte, de la cuvântul polinezian „tatau”, care înseamnă „a lovi ceva”, şi, pe de alta, de la tahitianul „tatu”, adică „a marca ceva”. Antropologii consideră că primul tatuaj a fost făcut, probabil, din greşeală şi a constat în introducerea sub piele a unor substanţe colorate. Astfel, cineva care avea o mică rană a atins-o cu mâna murdară de funingine. După vindecarea rănii, a văzut că cenuşa a rămas impregnată în piele, marcând astfel locul.

Popoarele primitive foloseau tatuajul în timpul ritualurilor de trecere, pentru a se proteja de forţele malefice sau, pur şi simplu, din dorinţa de înfrumuseţare. Astăzi, această modă e foarte răspândită printre artişti, fie ei cântăreţi de rock sau actori de film.

În 1992, în apropierea graniţei Austriei cu Italia, pe înălţimile munţilor Alpi, a fost descoperit corpul unui bărbat. Cu hainele şi echipamentul bine conservate în gheaţă, bărbatul avea o vechime estimată de arheologi la mai mult de 5.000 de ani. Descoperirea a produs senzaţie. I s-a spus „Otzi, omul gheţurilor”. Ei bine, Otzi avea în jurul gleznelor şi a genunchilor semne care semănau foarte bine cu tatuajele de astăzi. Au fost numărate 58 de astfel de desene alcătuite din puncte şi linii simple, iar istoricii au apreciat că tatuajele respective nu erau întâmplătoare, practica fiind probabil una frecventă în acele vremuri.

Dovadă stătea şi faptul că, imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, în 1948, arheologul rus Serghei Rudenko a descoperit în timpul unor excavaţii pe înălţimile munţilor Altai, la graniţa cu China, o căpetenie a sciţilor al cărei corp prezenta picturi cu animale fantastice: grifoni şi monştri a căror semnificaţie era magică, dar şi desene pur decorative. Toate arătau statutul social al celui tatuat. Mumia era mai veche de 2.400 de ani şi era foarte bine