Zoom Motto: ,,Aceasta se petrecea acum 22 de ani. Pe atunci, numele de Alexandrina era cunoscut în toată ţara. Bărbaţii îl pronunţau cu groază iar mamele tremurau la auzul lui” – Panait Macri, Din fundul ocnelor (închisoarea de femei de la Plătăreşti). Roman original, partea a doua, Bucuresci, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, 1904, p 4)
La începutul anilor 1880, societatea românească era profund impresionată de două crime săvârşite în Giurgiu. Ziarele epocii relatau cu lux de amănunte cum Alexandrina Dumitrescu îşi otrăvise soţul în septembrie 1881. Ulterior, ea a fost acuzată şi de otrăvirea fiicei sale care murise în împrejurări suspecte cu un an înainte.
În acea perioadă se produceau destule furturi îndrăzneţe, tâlhării spectaculoase sau crime îngrozitoare însă faptele celei ce avea să fie recunoscută drept ,,otrăvitoarea din Giurgiu” au ieşit în evidenţă între acestea din mai multe motive. Pe de o parte, cele două crime erau suficiente pentru a atrage atenţia. Pe de alta, identitatea criminalului – mama uneia dintre victime, respectiv soţia celeilalte – nu a făcut decât să sporească interesul pentru această afacere criminală. Acţiunile ,,otrăvitoarei din Giurgiu” erau în evidentă contradicţie cu expectanţele societăţii legate de rolurile femeii-de mamă şi soţie iubitoare şi devotată.
Totuşi, cele două crime prin otrăvire se aflau în consonanţă cu una dintre temerile ascunse ale celor mai mulţi. Crimele pentru care a fost acuzată şi condamnată Alexandrina Dumitrescu – otrăvirea fiicei şi a soţului său – au readus în prim-plan un stereotip des întâlnit şi în alte spaţii cu o remarcabilă rezistenţă la trecerea timpului, acela al femeii otrăvitoare. Presa vremii a speculat de la început informaţiile privitoare la cele două crime. Apoi, cazul a fost studiat de specialişti, în literatura medicală au apărut referiri la cauzele ce ar fi det
