Preotul, fost protopop al Protoieriei Bacăului, cel mai în vârstă duhovnic din judeţ, spune că nici în perioada regimului comunist poporul român nu s-a îndepărtat de credinţă.

Preotul şi-a petrecut mai bine de jumătate de secol în slujba Bisericii Ortodoxe. „De mic m-am rugat la Dumnezeu să-mi dea voce. Bunicul mă ducea des la biserică. Am vrut să mă fac preot“, îşi începe el povestirea.

În localitatea Şerbeşti, judeţul Bacău, viitorul protopop al Bacăului şi-a petrecut primii ani din viaţă. Apropiat de cele sfinte şi de natură, a simţit că are darul pentru a deveni preot. A urmat Seminarul Ortodox din Roman. Cel mai mult i-a plăcut la Cernăuţi, unde a făcut primii ani de facultate, până la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov.

Alungat din oraşul studenţiei

„Cernăuţiul era un oraş occidental, iar majoritari erau românii. Curentele antisemite nu se simţeau, deşi cu toţii auzeam că se apropie războiul şi ştiam ce-i în alte părţi ale lumii. Era armonie între români şi evrei“, îşi aminteşte el. I-a plăcut foarte mult să se plimbe pe strada Iancu Flondor, să admire arhitectura clădirilor parcă cioplite în stâncă. Au fost ani în care s-a cultivat în disciplinele teologiei şi a gustat din poezia lui Mihai Eminescu. „Erau profesori foarte buni acolo, doctori erudiţi în teologie. Vladimir Pelipceanu preda ebraica, Valerian Şesanu, istoria bisericii universale, iar Doichiţă dogmatica“, povesteşte preotul Mardare.

În iunie 1940, la fel ca şi alţi români, a trebuit să plece în 24 de ore din oraşul studenţiei. „Mi-a părut tare rău de ce s-a întâmplat. De atunci, nu am mai ajuns în Cernăuţi“, spune preotul. Ultimii ani de facultate i-a făcut la Suceava. Şi-a cunoscut soţia în 1943. S-a hirotonit pe timp de război, ca diacon, apoi preot. A parcurs toate treptele bisericeşti, la Biserica Precista din Bacău, unde a fost protopop al Bacăului. „La 80 de ani