Acordul la care au ajuns liderii republicanilor şi democraţilor, în ceea ce priveşte mărirea plafonului de îndatorare a ţării, este văzut de către analişti şi pieţele bursiere ca unul fragil şi de scurtă durată. Deşi a fost văzut ca o soluţie salvatoare, compromisul nu este unul de lungă durată.

Preşedintele american Barack Obama şi Congresul de la Washington au ajuns, duminică noapte, la un compromis în privinţa măririi plafonului datoriei americane. Cele două părţi - preşedintele democrat şi aleşii republicani, majoritari în Camera Reprezentanţilor - evită astfel un faliment al SUA, ipoteză ce-ar fi putut avea consecinţe catastrofale asupra economiei mondiale.

Pieţele bursiere, cele asiatice, europene şi americane, au salutat decizia chiar dacă euforia a fost una limitată. Analiştii sunt mai circumspecţi şi afirmă că dacă pe termen scurt criza este evitată, problema datoriei va reveni pe tapet anul viitor sau în 2013, consecinţele riscând să fie atunci şi mai catastrofale. "Pentru a evita haosul s-a găsit un acord groaznic". Titlul de pe prima pagină a lui New York Times rezumă cel mai bine sentimentul comentatorilor de centru-stânga. Prestigiosul cotidian american este de părere că presedintele Barack Obama a "capitulat" în faţa unor conservatori extremişti.

În Franţa, ziarul Le Monde titrează pe prima pagină: "SUA salvată de la faliment de un acord fragil, modest şi provizoriu" Comentatorul încearcă să desluşească ce tabără a ieşit învingătoare politic în urma acestui acord.

Să spunem pentru început că detalii precise ale compromisului nu sunt cunoscute, fiecare încercând să prezinte acordul ca fiind mai favorabil taberei sale: fie că-i vorba de preşedintele Obama, despre liderul democrat din Senat, Harry Reid, sau despre cel al republicanilor din Cameră, John Boehner, toţi îşi revendică victoria. Plafonul datoriei americane Plafonul