În ultima perioadă se discută, din ce în ce mai mult, despre votul obligatoriu. Atât puterea, cât şi opoziţia dau semne că îşi doresc un astfel de vot. În România, din nefericire, în loc să educăm cetăţeanul, îl forţăm. Nu cred că votul obligatoriu este o soluţie şi, sincer, nu mă interesează practica altor state în acest sens. A devenit o modă ca politicienii să justifice o serie de măsuri prin sintagma „şi în statul X se practică la fel şi uite ce bine e la ei”. Să o luăm aşa, oamenii s-au luptat de-a lungul timpului pentru „DREPTUL LA VOT”, negrii în America, mişcarea feministră, clasele defavorizate care s-au ridicat împotriva votului cenzitar, toţi au avut ca şi scop obţinerea dreptului de a-şi exprima opţiunea politică. Un drept poate fi sau nu exercitat în funcţie de alegerea pe care o face fiecare individ. De exemplu, orice cetăţean în România are dreptul de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. Cetăţeanul în cauză poate să facă acest lucru sau nu. Este opţiunea sa. Desigur, scorul demografic este în scădere. Ce ar fi dacă guvernanţi s-ar gândi ca, pentru a întinerii populaţia ţării, căsătoria să devină obligatorie. La fel ca şi procreerea, maxim un copil de familie. Nu cred că asemena soluţii pot fi acceptate. Vreau să mă duc la vot, ştiu că prezenţa este importantă, dar vreau să aleg dacă dau sau nu votul meu unei clase politice care nu a construit nimic în 20 de ani.

În ultima perioadă se discută, din ce în ce mai mult, despre votul obligatoriu. Atât puterea, cât şi opoziţia dau semne că îşi doresc un astfel de vot. În România, din nefericire, în loc să educăm cetăţeanul, îl forţăm. Nu cred că votul obligatoriu este o soluţie şi, sincer, nu mă interesează practica altor state în acest sens. A devenit o modă ca politicienii să justifice o serie de măsuri prin sintagma „şi în statul X se practică la fel şi uite ce bine e la ei”. Să o luăm aş