În general, a greşi este omeneşte şi a comite greşeli e, deseori, benefic. Pentru că o greşeală este, de obicei, singurul motiv de-a o corecta cu mai multă îndârjire decât cea cu care a fost comisă.

Faptul că Guvernul a aprobat un amendament de interzicere a publicităţii la băuturile alcoolice şi alte măsuri antibahice este în sine de înţeles. Chiar dacă modul ales pentru a combate periculoasa tendinţă a moldovenilor de a se transforma de-a valma în pilangii este discutabil.

Cine nu crede că ar fi necesare măsuri ale statului pentru combaterea alcoolizării să intre într-un bar de la ţară şi să vadă cum unii foşti bărbaţi, desfiguraţi, tremură-n faţa unei sute de grame de votcă de doi bani ambalată direct în pahare de plastic.

Sau să urmărească cum, pe străzile Chişinăului, cete de minori îşi îneacă minţile în bere sau tării. Despre unele doamne nu îndrăznesc să spun nimic pentru că mă salvează folclorul: „La un fund de poloboc, mi-am lăsat fusta zălog, pentru-n kil şi jumătate... Sari, bărbate, şi mi-o scoate!".

Dar nu intenţiile nobile cu care vrea Guvernul să paveze drumul naţiunii spre o sănătate mai bună sunt de pus la îndoială sau în discuţie aici.

Uşurinţa admirabilă cu care un grup de distinşi membri ai Cabinetului aruncă - potrivit proverbului nemţesc - şi copilul odată cu apa din scăldătoare dă de gândit. Pentru că la şedinţa în care s-a aprobat amendamentul nici măcar unul dintre ei, indiferent de partidul pe care-l reprezintă, nu a avut inspiraţia să se întrebe, barem, dacă nu cumva se sare peste cal.

Dacă nu cumva se pune cruce, astfel, şi pe o parte din politicile declarate ale statului în privinţa promovării vinului „cinstit" şi a unui mod civilizat de a-l consuma. Ca alternativă la ceea ce în satele şi oraşele noastre este calificat drept „dughitul" fără măsură de licori proaste.

Am urmărit online modul în care