Agenţii de poliţie şi funcţionarii închisorilor au completat mai multe formulare standardizate, pe numele lui Nicolae Ceauşescu, el fiind arestat de mai multe ori în anii '30.
Unele dintre ele aveau rubrici pentru semnalmentele suspectului, arestatului sau deţinutului, după situaţia în care se afla la momentul respectiv.
În dosarul său de la poliţia de Siguranţă există mai multe asemenea însemnări. Din ele, teoretic, ar trebui să reiasă cum arăta Ceauşescu în tinereţe. Comparând, însă, datele consemnate de agenţi, pare că poliţiştii care s-au ocupat de Ceauşescu au fost după chipul şi asemănarea lui Ghiţă Pristanda, al lui Caragiale. Din ce au scris, parcă s-a uitat fiecare la altă persoană.
De pildă, după arestarea din ianuarie 1936, unui poliţist i s-a părut c-ar avea 1,68 m înălţime şi părul creţ, castaniu. Câteva luni mai târziu, descrescuse cu ... 15 cm! Cel puţin aşa reiese dintr-o fişă redactată după condamnarea din iunie 1936. În plus, agentului i s-a mai părut c-ar avea nasul „borcănat”. Şi aşa a consemnat în document. În decembrie 1938, când a fost eliberat de la Doftana, în foaia de transfer scrie c-ar fi avut 1,62 m. Într-un act similar din 1940 scrie că avea 1,67 m înălţime. Părul, din creţ, devenise între timp doar „ondulat”. Iar nasul, din „borcănat” – „drept”. În doi ani, până în 1942, când semnalmentele viitorului preşedinte au mai fost cercetate o dată, mai descrescuse cu un centimetru, până la 1,66 m.
Totuşi, recordul în materie par să-l deţină funcţionarii Închisorii Centrale din Braşov Nicolae Ceauşescu a stat acolo şase luni, din 31 ianuarie până în august 1936. Fusese adus împreună cu alţi 18 comunişti din judeţele Prahova şi Dâmboviţa, arestaţi în cursul lunii ianuarie 1936. Conform foii de carceră, deţinutul Nicolae Ceauşescu era blond, cu „ochii blonzi”.
Citiţi în ediţia de marţi a ziarului "Adevărul" mărturia fost
