Scrierea unui articol despre cum am devenit manager a însemnat un exerciţiu de rememorare şi de recunoaştere a momentelor cheie din cariera mea profesională. Interesant a fost să îmi dau seama că mult mai semnificativ decât planificarea carierei a fost identificarea corectă a acelor pasaje de drum prin care poţi trece de la un nivel la altul.

După terminarea liceului de matematică-fizică, opţiunile la momentul respectiv fiind destul de limitate, am ales cibernetica, visând să ajung în cercetare. La finalul facultăţii, complet debusolată de ce aş putea face cu bagajul de cunoştinţe acumulate, am decis să continui să studiez, până mă lămuresc. Apoi, am făcut un master în dreptul afacerilor şi drept comunitar în cadrul Facultăţii de Drept, într-un parteneriat cu Pantheon I Sorbonne din Paris.

Cât despre impactul sau utilitatea studiilor în accederea poziţiei de top pe care o deţin, acestea nu sunt în favoarea sistemului de învăţământ din România, care consider că este depăşit, complet lipsit de aplicabilitate practică. Însă, ceea ce într-adevăr m-a ajutat pe perioada studenţiei a fost dezvoltarea mea personală. Fiind departe de confortul şi siguranţa casei părinteşti, într-un mediu complet nou şi deloc primitor, a fost o adevărată provocare pentru mine să mă adaptez, să interacţionez cu persoane din medii foarte diferite, să accept diversitatea fără prejudecăţi. Astfel, perioada aceea m-a ajutat să câştig noi perspective asupra oamenilor şi lucrurilor. În general, mi-a dat o altă deschidere către ceilalţi, m-a făcut să îmi reconsider conceptele şi valorile personale, m-a provocat să caut mereu soluţii la problemele cu care mă confruntam.

După finalizarea studiilor în drept şi renunţarea la o carieră academică în Franţa, m-am angajat la o mică firmă de consultanţă în afaceri, a unui român întors în ţară din Germania după 1989. Această experienţ