Nea Petre Gavrilă a antrenat Ghana şi s-a îndrăgostit de africani. Şi-a făcut şcoală de fotbal acum 14 ani şi şcolarizează la Buşteni deopotrivă albi şi negri. Sursa: VLAD STĂNESCU
Nea Petrică Gavrilă are 70 de ani şi, din 1997, fabrică fotbalişti sau îi reşapează pe cei ieşiţi din formă. Prin şcoala lui de fotbal de la poalele Caraimanului, de la Buşteni, au trecut sute de jucători. Unii au ajuns în campionate puternice, din vestul Europei, alţii au rămas în Liga lui Mitică sau în diviziile inferioare autohtone.
Ce îl deosebeşte pe Petre Gavrilă de alţi promotori e că omul are o dambla: fotbaliştii africani. Îi consideră net superiori fizic românilor noştri. Se mulţumesc cu puţin şi aleargă de rup pământul. În 14 ani au trecut pe la el, pe la echipa Euro-Africa Buşteni, din divizia D, peste 50 de negrişori. Unii au ajuns la echipe mari. Majoritatea prefera ţilor lui sunt ghanezi. E şi normal. Nea Petrică a fost selecţionerul Ghanei între 1992 şi 1995.
Ghanezii l-au “arestat" în 1990
A ajuns în Ghana printr-un noroc chior. Hari Haralambie, ambasadorul nostru la Accra, de pe atunci, îl ştia de când era fundaş central la Ştiinţa Craiova. Îi urmărise cariera, mai întâi aceea de jucător, apoi de antrenor. Punctul culminant al evoluţiei lui Petre Gavrilă ca antrenor a fost de secund al lui Mircea Lucescu la Dinamo, unde a stat pe bancă şi la celebra semifinală cu Liverpool din Cupa Campionilor.
"Tot veneau invitaţii la club, în ’89, în care eram invitat la Accra de Federaţia de Fotbal din Ghana. Să merg, să preiau naţionala ghaneză. Mă chema CI-stul de la Dinamo să dau explicaţii că, de unde până unde mă solicită pe mine şi io dădeam din umeri... După CM din Italia ’90, au început să vină invitaţiile la FRF, că eram deja antrenorul reprezentativelor de tineret. Până la urmă m-am dus de curiozitate. Mi-au trimis bi
