Recent, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au anunţat destructurarea unui grup infracţional organizat, care a reuşit crearea unui prejudiciu-record statului român prin afaceri ilegale cu petrolul. Sutele de milioane erau rulate şi spălate prin firme-fantomă, eventual administrate de cetăţeni abia şcoliţi. Procurorii anticorupţie au trâmbiţat arestarea afaceriştilor constănţeni Ion şi Stelian Livadariu, alături de maghiarul Peter Attila Racz şi de românul Dumitru Costache.

Recursul lor împotriva arestării se va judeca miercuri, la Curtea de Apel Bucureşti. Şi, totuşi, în întreg acest complex de informaţii oficiale, într-o anumită măsură şi, respectiv, venite „pe surse", într-o altă măsură, nu pot să nu mă întreb de ce sunt atât de multe cazuri de firme care pun la cale şi adesea reuşesc prejudicierea statului. Iar răspunsul este simplu: pentru că pot. Pentru că îşi permit. Pentru că sistemul de depistare a fraudelor este greoi, îmbătrânit şi poate fi uşor fentat. Pentru că în orice sistem, dar mai ales în domeniul finanţelor, se găsesc foarte rapid persoane dornice să nu-şi facă treaba cum trebuie. Fie stimulate de eventuale câştiguri provenite din activitatea infracţională a persoanelor pe care le protejează, fie, pur şi simplu, demotivate de faptul că salariul încasat de la stat nu merită efortul. Efortul de a cerceta, de a investiga, de a aplica legea. Sau, încă şi mai rău, demotivate de volumul mare de muncă. Nu încerc să acuz pe nimeni şi nici să iau partea nimănui. Pur şi simplu, am ajuns la concluzia că statul român este unul dintre statele cel mai uşor de fentat. De înşelat, de furat. Şi nu neapărat din rea-voinţă sau dintr-o pornire infracţională greu de stăpânit. Simplu ca bună ziua - din cauza legilor sale. Nu o dată, am auzit persoane care şi-au încercat norocul pe piaţa afacerilor din România spunând că statul aproape că te obligă să-l înşe