… Draga Ciprian – mai intai de toate, ingaduieste-mi sa-ti spun pe nume. Desi nu ne cunoastem, deduc din biografia ta ca sunt mai in varsta (asta e pretextul) si, pentru usurarea comunicarii, te invit sa faci, la o adica, la fel. La urma urmei, suntem amandoi, prin forta lucrurilor, in aceeasi groapa existentiala si ideatica (ha ! am zis-o !). Lesne de intuit, prilejul acestei scrisori deschise e ultima ta postare – cea cu Romania Juna si cu « pe unde si ce mai invata tinerii nostri ». Subliniez, ultima postare, nu penultima, nu altele. Marturisesc ca, citind-o, am ramas usurel, cum sa zic ?, ebluisat (iar am zis-o !). N-ar fi nici prima si, banuiesc, nu va fi nici ultima oara cand mi se-ntampla asa ceva in timpul unei lecturi. Daca de asta data, spre deosebire de altele, am ales sa « reactionez », e pentru ca mi se pare – dupa cum ti se pare si tie – ca unele aberatii nu se cuvin a ramane nesanctionate.
Sa incepem cu prima – rafuiala ta cu unele cuvinte, care, sa spun drept, mi-a ridicat parul pe ceafa. [Nota : Iti mai fac o marturisire, chit ca poate nu-i relevanta : Cand ma simt bine, mi se ridica parul pe mana ; cand ma enervez, mi se ridica pe ceafa. Fac aceasta mentiune doar pentru ca are – imi imaginez – o oarescare relevanta din persepctiva biologiei evolutionariste.]
Scrii asa (ai sa ma ierti daca iti ciopartesc putintel textul, fara a ma atinge – nadajduiesc – de idee) : « Acesti termeni » - “neam”, “obşte”, “credinţă milenară”, “zămislire”, “plai”, “simţire” – nu sunt nici poetici, nici frumosi si nici inaltatori in vreun fel ! (« Ei bine, nu ! »). Acesti « termeni » (cuvantul in sine, sincer sa fiu, imi repugna in acest context – ai sa ma ierti daca nu ma mai caznesc sa explic diferenta dintre « cuvant », « concept » si « termen » – cu toate consecintele ce decurg de-aici) « la nivel individual şi literar, sînt doar misticoizi, anacronici ş
