* două profesoare trec zilnic Dunărea cu barca, indiferent de vreme, pentru a ajunge la şcoala din Frecăţei
* Monica Tudor face acest lucru de 27 de ani, iar Angelica Pestrea de 11 * cel mai periculos este la sfârşitul iernii, când Dunărea începe să se dezgheţe, barca e inutilă, iar traversarea la pas e plină de capcane * profesoarele spun că în asemenea zile, sub pojghiţa vineţie care le pârâie sub tălpi, văd cum curge fluviul * ar fi putut să se transfere de mulţi ani la şcoli mai apropiate, dar spun că s-au obişnuit cu satul, cu localnicii, elevii şi colegii * amândouă îşi fac meseria cu pasiune şi dăruire şi consideră că, pentru copii, niciun efort nu e prea mare
Trec Dunărea în fiecare zi cu barca, pentru a ajunge la şcoală. Fie că este vânt, ploaie, burniţă sau ger de crapă pietrele, fie că ninge abundent. Incredibil, dar adevărat - asta fac două profesoare titulare de la Şcoala Frecăţei din Insula Mare a Brăilei. Zi de zi. Monica Tudor şi Angelica Pestrea au ales "acest drum" în urmă cu mulţi ani şi au de gând să-l continue până când vor ieşi la pensie, pentru că, spun ele, "cineva trebuie să predea şi acestor copii". Vara poate părea idilic să treci zilnic Dunărea cu barca, însă toamna şi primăvara, când sunt ploi dese şi reci, sau iarna, când fluviul este îngheţat şi trebuie traversat la picior, poezia dispare şi rămâne doar riscul. Cel mai periculos este când Dunărea începe să se dezgheţe. Trebuie să meargă pe gheaţa care le pârâie sub tălpi şi să rişte. Iar ele riscă pentru că ştiu că, în fiecare zi, în şcoală sunt aşteptate de 200 de copii dornici să înveţe carte. Şi li se pare normal tot ce fac. La fel de normal ca şi cum ar lua autobuzul din faţa blocului şi ar coborî după câteva staţii. Curios este că cele două profesoare nu sunt obligate să procedeze aşa. Locuiesc amândouă în comuna Pecenega, judeţul Tulcea, şi au şcoală în localitatea lor,
