Cum poti sa enervezi un popa? Ii spui ca Iisus Hristos era sarac. Daca are chef de vorba, iti raspunde ca dimpotriva, deoarce spiritul, dorinta de a intinde o mana de ajutor, de a semana sentimentul solidaritatii, a implinirii prin bine si munca, inseamna adevarata bogatie.
Daca nu are, si se prinde unde bati, te priveste cu rautate. Sau cu mila. "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce spune", invitandu-te la introspectie si autoflagelare, deoarece tot ce a priceput, citind perdici si invatand versete pe de rost, este ca intre el si Dumnezeu nu e decat o turla.
Din turla Catedralei Mantuirii Neamului vor pleca spre Creator multe rugi, pentru ca imensitatea spatiului umplut cu sfinti contine premisa unui suvoi de neputinta adusa la adapatoarea iertarii. Ce se va schimba, insa, in mentalul colectiv? Nimic, deoarece majoritatea popilor nu-si implinesc misiunea, nu invata enoriasii sa prinda peste, sa-l daruiasca, nici macar sa si-l doreasca. Ei merg la serviciu si pleaca de la serviciu.
Desigur ca la intrebarea "e adevarat ca-L iubim pe Dumnezeu?", vor putea sa arate in zare, unde la 125 de metri de edificiul demolatorului de biserici se inalta speranta: "uite cat!".
Noroc ca Doamne-Doamne are, cu siguranta, simtul umorului si stie ca intre ce spune popa si ce face el e cale lunga. Si atunci, la ce bun?
Marturisesc ca reportajele facute despre Romania nasoala de reprezentanti ai marii prese mondiale imi starnesc de multe ori dezgustul. M-am obisnuit cu ideea ca, de vreme ce de imaginea tarii mele nu se ocupa nimeni, si excelenta nu se strecoara in media internationala decat accidental, rod al stradaniei individuale, fara nicio legatura cu autoritatile, intamplari cu tigani care fura, tomberoane pline, drumuri proaste si caini vagabonzi devin stiri. Unii acuza jurnalistii straini (de cele mai multe ori, insa, coresponde
