M. Preda-Sânc a fost un pictor reprezentativ pentru direcţia neoexpresionistă care a marcat arta anilor ´80. În cadrul ei, Preda-Sânc s-a remarcat prin forţa gestualităţii puternice şi a cromatismelor viscerale, dar şi printr-o imagerie personalizată, concentrată pe propriul ei corp şi sine. Astfel că Preda-Sânc poate fi considerată prima artistă româncă ce şi-a construit un întreg univers pictural pe explorarea curajoasă a dimensiunilor corporală, psihologică şi imaginară a feminităţii. Marile ei pânze din anii ´80-´90, de o expresivitate brutală şi o coloraţie violentă, au manifestat, mai degrabă intuitiv decât programatic, o problematică de gen şi o dimensiune feministă, insidioasă şi inconturnabilă. Ulterior, această explorare internă şi externă a corpului uman a evoluat către explorarea abstractă a micro şi macrouniversului.
Din anii ´90 şi până în prezent, M. Preda-Sânc a fost atrasă de tehnicile vizuale mai noi, fotografia intervenită, performanţa şi instalaţia, ca şi de posibilităţile fabuloase ale artei video şi multimediale. Ea le-a folosit, pe de o parte, pentru a-şi îmbogăţi demersul artistic anterior, iar pe de altă parte, pentru a tenta o angajare mai evidentă în social şi politic. Alte teme constante ale artistei au devenit, în ultimii ani, ecologia, îmbătrânirea şi solidaritatea socială, pe care le abordează la fel de franc şi de puternic vizual.
În aceste noi tehnologii şi tematici vizuale, abordate în România mai ales din 1990 încoace, M. Preda-Sânc s-a situat printre artiştii înainte mergători, opera ei fiind recunoscută prin burse, premii şi rezidenţe primite în Europa şi în Statele Unite. Graţie acestui parcurs, Marilena Preda-Sânc şi-a asigurat o poziţie solidă în artele vizuale româneşti, ilustrată convingător prin ampla retrospectivă de la 50 de ani deschisă în această vară la MNAC.
// MARILENA PREDA-SÂNC
// Utopii
