Cea mai bună veste a venit luni dinspre Bruxelles, dar în zarva noastră balcanică a cam trecut neobservată.
Comisia Europeană a propus reducerea contribuţiei la proiectele finanţate împreună cu Uniunea Europeană, pentru şase state europene: România, Ungaria, Grecia, Portugalia, Irlanda şi Letonia. Procentul pe care statul român va fi obligat să-l asigure în cazul fondurilor europene contractate va scădea de la minimum 15% la minimum 5%.
Finanţiştii au calculat deja: dacă Parlamentul şi Consiliul European vor vota această propunere (şi o vor vota, nu avem emoţii!), cele şase ţări vor economisi 2,8 miliarde de euro, dintre care 714 milioane (25,5%) vor fi „porţia" României. Aşadar, contribuind noi cu mai puţini bani, vom primi aceleaşi sume - de ordinul miliardelor de euro - din partea Uniunii Europene.
Noua măsură a fost numită de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, drept „un fel de Plan Marshall pentru redresare economică", adresat unor ţări comunitare care se confruntă cu mari dificultăţi economice. Este o iniţiativă care scoate în evidenţă două lucruri: 1. solidaritatea Europei în faţa crizei, semnal de care noi, românii, aveam mare nevoie; 2. recunoaşterea oficială a incapacităţii noastre de a fi competitivi la accesarea fondurilor europene în condiţii egale cu alţi parteneri din UE.
Carevasăzică, vine furtuna, toţi încearcă să fugă din calea ei, fiecare îşi mai pune o umbrelă, îşi mai trage un balonzaid, doar noi, românii, suntem surprinşi şi fără umbrelă, şi fără balonzaid, suntem anemici şi derutaţi, nici să fugim nu suntem în stare. Şi atunci, fraţii mai mari - Germania, Franţa, Marea Britanie etc. -, văzându-ne incapabili să ieşim din urgie, se întorc după noi, ne apucă de mână, ne pun un plastic în cap şi ne târăsc sub un acoperiş. Ba, ne mai dau şi un ceai fierbinte, să nu ne prăpădim înainte de împrăştierea nor
