Rata şomajului în luna iunie pentru România a fost estimată de Biroul Internaţional al Muncii (BIM) la 7,5%, în creştere cu 0,1 puncte procentuale faţă de luna anterioară şi cu 0,4 puncte procentuale peste nivelul lunii iunie 2010, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS).
În schimb, în urmă cu nicio săptămână, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) anunţase că „la sfârşitul lunii iunie, rata şomajului înregistrată la nivel naţional a fost de 4,78%, mai mică cu 0,19 puncte procentuale decât cea din luna mai a anului 2011 şi mai mică cu 2,72 puncte procentuale decât cea din luna iunie a anului 2010”.
Metode diferite
Diferenţa dintre estimarea BIM şi statistica ANOFM este importantă şi se traduce în cifre absolute în nu mai puţin de 292.039 de şomeri care nu ies la socoteală. Mai mult, estimarea BIM indică o creştere a ratei şomajului, în timp ce statistica autorităţilor arată o scădere.
De unde ar putea proveni aceste importante diferenţe? Metoda utilizată de BIM (dar şi de Institutul Naţional de Statistică) este folosită în întreaga Uniune Europeană. Este o metodă bazată pe sondaj, în timp ce ANOFM foloseşte metoda prevăzută de legislaţia naţională, potrivit căreia numărul de şomeri se stabileşte lunar după numărul celor care vin să se înregistreze voluntar la agenţie. Rata şomajului raportată de ANOFM a fost întotdeauna mai mică decât cea calculată după metoda BIM. Numărul şomerilor calculaţi după metoda naţională scade, în timp ce după standardele BIM creşte.
Potrivit llegislaţiei româneşti, o persoană este considerată ca fiind şomeră pentru un an de zile, după care, chiar daca nu şi-a găsit loc de muncă, este scoasă automat din baza de date. Mai mult, dacă un şomer înregistrat nu trece pe la agenţia judeţeană de ocupare o perioadă de trei luni consecutiv se consideră că şi-a găsit loc de munca
