Pielea nu este doar un înveliş al corpului, o emblemă personală, care are doar rol decorativ şi nu necesită decât îngrijiri cosmetice. Tegumentul sau pielea este un organ cu o structură complexă, cu funcţie bine determinată în economia organismului şi care, ca orice organ, se poate îmbolnăvi. Cancerul de piele (cu tipurile sale) se numără printre cele cu incidenţă mare şi mai ales, în plin trend ascendent faţă de celelalte cancere. Şi este cu atât mai dezolant cu cât peste 80% dintre cancerele de piele pot fi prevenite, iar pe de altă parte, spre deosebire de alte organe, leziunile incipiente pot fi observate pur şi simplu de bolnav sau medic şi pot fi astfel tratate în timp util. Este doar nevoie de puţină disciplină (pentru a face ca protecţia faţă de radiaţii să devină un lucru elementar ca protecţia împotriva cariilor, de pildă!) şi de un minim efort, acela de a desfăşura o autoexaminare atentă şi completă a pielii măcar o dată pe an. Şi aceste două lucruri ar trebuie învăţate şi puse în aplicare de la vârste fragede, deoarece efectele radiaţiilor în copilărie marchează apariţia ulterioară a cancerului la adult.

Ultravioletele A şi B

Principala cauză a cancerului de piele sunt radiaţiile ultraviolete A şi B. Ultravioletele B au lungime de undă mai mică şi energie mai mare decât cele de tip A, sunt în cea mai mare parte filtrate de stratul de ozon, dar cele rămase sunt implicate în producerea bronzului şi a arsurilor solare, dar şi în geneza cancerului de piele. Ele sunt mai intense în miezul zilei şi nu trec prin sticlă (prin geam).

Ultravioletele A ajung la suprafaţa Pământului fără a fi filtrate, străbat prin sticlă, prezintă un nivel constant pe parcursul zilei şi influenţează procesul de îmbătrânire a pielii şi carcinogeneza. Este incriminată atât expunerea prelungită, excesivă la soare, cu producerea repetată de arsuri ale pielii