O butadă veche spune că există doar două lucruri care pot arunca economia americană pe marginea prăpastiei: un război şi o întâlnire a băncii centrale. Sursa: capital.ro
În aceste ultime zile, s-a demonstrat că mai există ceva: situaţia în care datoria ajunge aproape cât economia, adică 14.300 de miliarde de dolari. Tradus, dacă am avea hârtii de 100 de dolari puse una peste alta, teancul de bancnote, astfel aranjate, ar ajunge până la Lună şi ar mai rămâne nişte sute de miliarde de dolari rest. Tradus altfel, vorbim de aproape o treime din avuţia planetei, într-un an.
La ora scrierii acestui text, Barack Obama a prezentat un soi de compromis, negociat cu republicanii din Congresul american, dar încă nevotat ca text de lege, în condiţiile în care azi, 2 August, expiră ultimatumul dat de Trezorerie pentru intrarea în incapacitate de plată. Datoriile vor fi crescute până la urmă din nou, iar plafonul va fi ridicat, pentru a 103-a oară. Cheltuielile vor fi scăzute, cu 1.000 de miliarde de dolari, care vor fi ciuntite de peste tot, inclusiv din sistemul de sănătate şi din dobânzile la creditele pentru student. Datoria a fost mai mare în istorie, ca procent din economie, doar în timpul crizei din 1933 şi după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1947.
Deşi America are calificativul cel mai de încredere pe care îl acordă pieţele financiare, dacă pachetul de compromisuri nu va fi votat urgent, falimentul în America nu este exclus. Poate cuvântul “faliment" este prea dur, vorbim de imposibilitatea de a plăti fie salarii şi pensii, fie de a da plăti înapoi datoriile la timp. Iar cum economiştii consideră că atunci când America strănută, restul lumii se îmbolnăveşte de gripă, orice dificultate americană se va traduce simplu: mai puţine investiţii în zonele cu risc investiţional (adică şi în România şi în alte pieţe în tranziţie), apetit crescu
