- Editorial - nr. 836 / 2 August, 2011 Pana cand va sosi momentul potrivit pentru un atac, vor trebui mentinute relatii pasnice cu Romania, insa trebuie folosita orice ocazie pentru a o izola diplomatic, iar in Transilvania trebuie sa-si mentina activitatea o organizatie iredentista activa.” Este usor de dedus ca aceste cuvinte sunt ale unui neprieten, ale unui dusman direct al Romaniei. Ele apartin amiralului fara mare si fara flota, Horthy Miklos, si au fost rostite in luna octombrie 1919. Deci, nici dupa un an de la Marea Unire de la 1 Decembrie din 1918, dupa ce Transilvania revenea la Patria-Mama, dupa nasterea Romaniei Mari. "Se-ntorc nepoti si stranepoti ai criminalilor, cu gandul sa preia mosiile confiscate de Statul Roman prin Hotarari ale Tribunalului Poporului din Cluj... Vin, in valuri, si «amatorii» de castele, palate, locuinte, paduri si pamant, in multe cazuri cu acte «potrivite» in laboratoare specializate. Si, caz unic in Europa, Statul Roman ofera orice!”. Aceste restituiri "in integrum”, de paduri, castele, edificii, case, pamanturi, se petrec in zilele noastre, uneori prin acte false, prin flagrante incalcari ale unor legi speciale, cu prevederi clare, valabile si azi! Cu aceste doua precizari isi prefateaza autorul, Constantin Mustata, cel de-al treilea volum din ciclul publicistic "Teroare in Ardeal”, cu subtitlul "Imposibila uitare”, aparut, recent, la Editura "Roza Vanturilor”. O carte a zbuciumului trairilor in mijlocul viforelor, o carte a suferintelor, a durerii si a jalei romanilor ardeleni. O carte scrisa dupa consultarea catorva mii de documente si ascultarea celor peste 3.000 de ore de inregistrare. O carte – obligatie morala si o datorie fata de inaintemergatorii nostri, fata de dramele unui intreg neam. Sa nu se uite! Nu spunea marele istoric Nicolae Iorga ca acela care isi uita istoria merita s-o retraiasca?! Gasim in cartea lui Con