A mai fost cum a mai fost pana acum cu Emil Boc. De cand insa economia nu mai aluneca fara frana la vale, Boc a intrat intr-un delir verbal de o nepamanteana agresivitate. Fara sa spuna nimic, repetand intotdeauna ideile presedintelui, premierul s-a dezlantuit intr-un torent de ipocrizii.
Mai nou, Boc a descoperit ca tot Opozitia se face vinovata si de gradul foarte scazut al absorbtiei fondurilor europene. Si-a dat seama ca nu atragem bani acum de la UE, pentru ca in perioada 2007 - 2008 liberalii nu au facut niciun proiect.
Astept momentul in care Emil Boc va afla ca tot Executivul Tariceanu se face vinovat si trebuie sa fie condamnat pentru investitiile paralele cu realitatea din 2009 - 2011, de cazul Ridzi si Pasat, de clientela politica care se ingrasa astazi din bani publici, de derapajele constitutionale chiar ale domniei sale sau de demagogia si populismul fostului si actualului presedinte. Cat de cinic si lipsit de minima decenta trebuie sa fii sa strigi astazi "uite populistii", cand stii ca manuta ta a semnat actul de promulgare a majorarii salariilor profesorilor cu 50%?
Cat de crud si lipsit de principii trebuie sa fii ca sa ai puterea sa faci alba-neagra cu revenirea salariilor bugetarilor, desi in lege scria ca ele ar fi trebuit sa revina la nivelul dinainte de taieri inca de la 1 ianuarie 2011? Ce spectacol sinistru sa vezi dansul nebunilor Coalitiei in jurul revenirii salariilor, cand toata lumea stie ca ele vor fi majorate taman in vara lui 2012, cu doar cateva luni inainte de alegeri, ca lumea proasta sa tina bine minte cine i-a facut oameni.
Nu m-ar mira ca, pana la urma, Opozitia va fi scoasa tap ispasitor si pentru lipsa de masuri anticriza din timpul mandatelor fara numar ale lui Boc. Pana atunci, sa incercam sa intelegem disperarea care il face pe seful Executivului sa se laude pana si cu doi tre
