Nu voi intra câtuşi de puţin în dimensiunea morală a textului său. La urma urmei, e liber să numească în mod repetat şi insistent „incident“ acel masacru comis cu sânge rece dintr-o ideologie a urii formulate explicit de către criminal. Voi sublinia doar o serie de erori concrete, tehnice, din argumentaţia domnului Aligică. Astfel, explicând cauzele „incidentului“, el numeşte în mod explicit vinovaţii de „această criză complexă şi profundă a lumii vestice“: ei sunt „leadershipul“, „elitele“ occidentale. Acestea, al căror obiectiv, spune dumnealui, „pare să fie crearea omului nou“, se joacă cu focul ignorând „presiunea islamistă“, altfel zis prezenţa unui număr important de musulmani în Europa.

Deşi mimează acum surpriza, d-l Aligică importă astfel, în mod efectiv, în România discursul standard al extremei drepte intelectuale, pentru care vinovaţii de toate relele sunt UE şi islamul. Să vedem: „Elitele birocratice şi politice“, scrie dumnealui, „par mai departe ca oricând de masele de cetăţeni, funcţionând după o logică proprie, străină interesului public. Deficitul democratic, deficitul de legitimitate devin tot mai mult nu accidente, ci trăsături ale sistemului“.

În spatele acestei succesiuni de afirmaţii aparent coerente, chiar dacă contestabile, se ascunde o serie de contraadevăruri legate între ele doar gramatical. Se creează imaginea falsă, mincinoasă şi politic nocivă a unor „elite“ unite, la nivel european, escamotând faptul că guvernele vin şi pleacă. Numind clasa politic㠄elite nelegitime“, d-l Aligică, în ciuda surprizei sale angelice, foloseşte într-adevăr argumentaţia dreptei extreme. Elitele de care vorbeşte dumnealui sunt doar politicienii ieşiţi din alegeri libere, care îşi exercită în mod democratic mandatul. A-i numi elite nelegitime este procedeul retoric al extremei drepte obsedate de teoriile conspiraţioniste şi de complot mondial.