Încă nu l-am citit, promit să revin cu impresii de lectură după următorul weekend. Însă cei de la editură mi-au trimis un fragment în avanpremieră şi vi-l dau mai departe. Romanul a făcut ceva furori, chiar în România a devenit lectura mîndră în engleză a oricărui hipster respectabil. “Corecţii” e unul dintre cele mai bune romane ale ultimilor 20 de ani. Aşa că “Libertate” e un must read implicit:

Walter Berglund învăţase de la mama lui cum să fie atent cu femeile suferinde şi a profitat de handicapul prelungit al lui Patty pentru a-şi face din nou loc în viaţa ei. În ziua de după prima operaţie, a apărut cu un pin de Norfolk, înalt de un metru douăzeci, sugerându-i că poate preferă o plantă vie în locul florilor rupte care nu durează. După asta, a reuşit să o vadă pe Patty aproape în fiecare zi, cu excepţia zilelor de la sfârşit de săptămână, când mergea la Hibbing ca să-şi ajute părinţii, şi s-a făcut imediat îndrăgit de prietenele ei sportive, pentru că era atât de cumsecade. Prietenele ei, care nu erau nişte frumuseţi, apreciau atenţia sporită cu care le asculta el, în comparaţie cu toţi ceilalţi tipi care nu puteau trece dincolo de aspectul lor fizic, iar Cathy Schmidt, prietena ei cea mai spirituală, l-a declarat pe Walter suficient de deştept ca să ajungă la Curtea Supremă. Era o noutate pe Tărâmul Sportivelor să aibă un bărbat printre ele, în preajma căruia se simţeau firesc şi relaxate, un tip care putea să-şi piardă vremea cu ele pe hol în timpul pauzelor de studiu şi să fie la fel ca fetele. Şi toată lumea putea să vadă că era nebun după Patty şi toată lumea, cu excepţia lui Cathy Schmidt, era de acord că acest lucru trebuie să fie nemaipomenit.

Cathy, după cum s-a observat, avea mintea mai ascuţită decât celelalte.

— Nu prea te dai în vânt după el, nu-i aşa?

— Ba parcă, parcă, spuse Patty. Şi, într-un fel, nu prea.

— Aşadar…