Graffiti-cienii sunt noii profeţi şi cei mai periculoşi protestatari din circuitul lumii contemporane, căci culorile şi cuvintele lor formează un ansamblu care accesează aproape fără greş inteligenţa oricărui trecător, trezindu-l din letargia socio-politică autoimpusă sau forţată asupra-i.

Graffiti, în viziunea multor critici, este cea mai importantă şi influentă mişcare artistică de la Pop(ular culture) încoace. Deşi istoria oficială începe în anii ´70, în cartierul newyorkez Bronx, graffiti a existat şi în Grecia antică. Pompei este singurul loc unde s-au păstrat inscripţii pe care azi le încadrăm fără ezitare ca aparţinând categoriei amintite. Până şi Lord Byron, când şi-a scris numele pe Acropole, sau Arthur Rimbauld, când şi-a scrijelit numele pe templul Luxor (Egipt), şi-au adăugat gloriei literare şi această dimensiune infamă de graffiti-cian.

În 40 de ani, un fenomen artistic local s-a transformat în unul global, cu vedete recunoscute şi piese care se vând pentru sume importante, cu colecţionari şi stiluri bine definite. Mai mult, Muzeul de Artă Contemporană din Los Angeles (MOCA) l-a instituţionalizat în clipa în care a deschis, în luna aprilie a acestui an, o expoziţie unde au fost invitaţi să expună aproximativ 70 de artişti ai genului, din întreaga lume.

Art in the Streets a fost un proiect inedit al noului director al muzeului, Jeffrey Deitch, instalat cu misiunea de a evita falimentul instituţiei. Ideea unei expoziţii care să reflecte strada ca spaţiu cultural în lumea americană îi venise în urmă cu un deceniu şi s-a dovedit a fi genul de acţiune care aduce public tânăr şi numeros.

E greu de descris o expoziţie întreagă, în care fiecare metru de spaţiu, atât pe orizontale, cât şi pe verticale, conţine exponate. De la fotografii, schiţe în creion pe caiete de şcoală, obiecte redefinite şi reinterpretate prin modificări de design,