Alpinistul Ovidiu Popescu s-a retras din afaceri la 40 de ani: „am socotit că am strâns îndeajuns să-mi ajungă toată viaţa cu un trai chibzuit”
Între hublourile aeronavei, alpinistul Ovidiu Popescu are alura lui Noe, la bordul biblicei arce. Barba sură şi părul vâlvoi opresc vântul pe piscurile semeţe de mii de metri, însă pentru cei care nu ştiu la ce-i folositor acest look, aspectul poate părea cel mult boem. Bărbatul de 48 de ani este antrenorul şi coechipierul Crinei Coco Popescu, cea mai tânără alpinistă profesionistă din lume. Pentru el, alpinismul de performanţă nu este doar un hobby, căci el nu are un alt job. Putem vorbi deci de o pasiune full-time. Zecile de titluri şi recorduri câştigate de Coco nu uimesc doar prin rezonanţa lor. Ele intrigă cum o adolescentă poate să facă performanţă într-un sport ignorat de audienţe în mass-media, fără ca părinţii ei să aibă măcar state de plată. Adevărul este că Ovidiu nu a fost tot timpul aşa. A avut şi el şeful lui. „Am muncit şi eu odată, dar n-am mai avut şefi dinainte de revoluţie. Ş-atunci făceam gura mare, îmi suţineam punctele de vedere. Până să se prindă şefii, a căzut cortina”, ne spune Popescu, amintindu-şi că prin anii ’90 s-a privatizat. Adică a devenit antreprenor, manager, sau - pe vorba celor care nu s-au lăsat prinşi de termenii globalizării - un patron. „Am avut o fabrică de textile. Pe la 40 de ani, le-am închis pe toate. Am socotit că am strâns îndeajuns să-mi ajungă toată viaţa cu un trai chibzuit”. Practic, omul a renunţat la ore peste program, deplasări, şedinţe, stres. A ieşit din sistem. A renunţat cât ai clipi la un statut pe care sute de oameni de afaceri sperau să-l atingă. De atunci este un om liber: şi-a luat concediu pentru tot restul vieţii.
Nu a băgat banii la bancă, cum ar fi făcut mulţi. I-a investit într-o viaţă non-consumatoristă. Înotând contra valului, el şi-a l
