Doar câteva familii au rămas în Cioclovina, cătunul pus în calea sălbăticiunilor pădurii. Pentru a coborî spre cel mai apropiat sat, localnicii străbat pe jos, prin pădure, un drum de două ore şi jumătate.

Una dintre cele mai izolate comunităţi hunedorene supravieţuieşte într-un cătun cu case din lemn, construite în vârf de munte în urmă cu mai bine de un secol. Doar opt familii au rămas în Cioclovina, tărâmul dintre nori, după cum este numit de săteni, loc în care oamenii trăiesc simplu, încrezându-se în legendele născocite de înaintaşi pe seama peşterilor din zonă.

Descoperire impresionantă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei romane

FOTOGALERIE: Supravieţuiesc izolaţi de civilizaţie, în vechile cantoane ale mocăniţei

EXCLUSIV: Imagini de colecţie cu mahalalele municipiului Hunedoara, oraşul coloniilor muncitoreşti din primii ani ai comunismului

Pentru a ajunge în „civilizaţie”, în localitatea Boşorod, localnicii din Cioclovina trebuie să străbată un drum anevoios, de cel puţin două ore de mers pe jos, prin pădurea ocupată de sălbăticiuni.

Iarna, zăpada şi noroiul fac aproape imposibil contactul cu lumea modernă.

Pentru sătenii neobişnuiţi cu orice fel de tehnologie, lampa de petrol folosită de generaţii, chiar şi în ciuda faptului că de câţiva ani localitatea a fost electrificată, rămâne cel mai de nădejde îndrumător prin întunericul nopţii.

CLICK PE IMAGINE PENTRU FOTOGALERIE:

Condiţii vitrege

„În trecut, satul fusese mai populat, dar oamenii nu au mai suportat traiul greu şi au plecat. Alţii au murit. Noi nu o să plecăm pentru nimic în lume de aici”, a spus Margareta Stanciu, unul dintre puţinii locuitori ai Cioclovinei. Femeia de 60 de ani are în grijă doi nepoţi, pe Flavius (13 ani) şi Nicoleta (15 ani), şi o gospodărie veche de 110 ani, din curtea căreia se văd