Selecţionerul zîmbeşte. Este cel mai bun semn că sîntem în budă rău de tot
“Porţile naţionalei sînt deschise oricui”. Propoziţie clasică, subînţelesuri multiple. Deocamdată sînt închise pentru “furnicuţele” lui Dorinel şi chiar încuiate cu două lacăte pentru Rădoi, pe care presa încearcă să-l arunce împotriva propriei voinţe în braţele selecţionerului, deşi acesta n-are nici un chef de el. Lista selecţionaţilor e ca o hartă nedescifrabilă către comoara piraţilor. Prin ceaţa unei noi dimineţi a naţionalei se întrevede doar ideea de a face ce se mai poate azi şi în paralel de a pregăti ziua de poimîine. Riscul? Ca mîine să iasă brambureală. Victor Piţurcă pare însă că ştie exact ce vrea.
De exemplu, vrea ca Mircea Sandu să lase deoparte nervii şi ameninţările cu tribunalul pentru a propune Argentinei o altă dată, gratis. O afacere pentru toată lumea - OK, mai puţin pentru cei care şi l-au cumpărat pe Ribery (dacă va fi apt) la preţ de Messi. Ideile sînt ferme. Pragmatice spre cinice. Piţurcă a descălecat. Plin de zîmbete, dar perfect neschimbat. Ne zice că naţionala nu mai e un club de dans şi bune maniere, că a redevenit mănăstirea în care nimeni nu lipseşte de la rugăciunea de seară. Minunat. Asta înseamnă că o să ne calificăm?
Nu se ştie. E un mister. Totul e un mister la noi. Deocamdată selecţionerul i-a scos la tablă în absenţă pe cîţiva întîrziaţi cu temele de acasă, vezi Tănase, i-a lăudat pe alţii, a anunţat cum va arăta echipa în 2014 şi l-a pus cu mîna pe Bănel fundaş dreapta. N-am aflat totuşi ce părere are despre sugestiile lui Becali, că naţionala nu poate să existe fără Bourceanu, Matei şi Florin Costea. Ar fi fost unul dintre cele mai educative momente ale conferinţei de presă. În lipsă, cei mai cîştigaţi au fost jurnaliştii. N-au primit răspunsuri acre, ba chiar au căpătat “prăjiturele” (”dacă vreţi, schimb antrenamentele”, rîsete,
