A fost poreclit „Robocop“ întrucât a suferit nenumărate accidentări. Puţini sunt cei care ştiu însă că portarul în vârstă de 32 de ani putea să aibă un sfârşit tragic de carieră.

Dani Coman a plecat de jos la FC Argeş. Ajungea la antrenamente, alături de Mutu şi de Neaga cu autobuzul, după ce, în prealabil, cei trei se hrăniseră cu pâine goală! Acum, goalkeeperul Rapidului e printre cele mai respectate nume din Liga I. Nu şi-a uitat însă trecutul. Drept dovadă, vrea să-şi încheie cariera la FC Argeş, deşi suferă atunci când vede starea actuală a echipei sale de suflet, care se zbate în mediocritate, în Liga a II-a. Până să revină la Piteşti, Coman a ridicat acolo o şcoală de fotbal care îi poarte numele.

„Adevărul": Cum ai ajuns portar? Ţi-ai dorit de la bun început să joci pe acest post?

Dani Coman: Deşi în cartier am jucat doar atacant, când m-am dus la fotbal, am intrat direct în poartă. Nu m-aş fi văzut jucând altceva.

Care a fost primul contract pe care l-ai semnat ca fotbalist?

Când am ajuns la echipa mare, la Piteşti, aveam două milioane de lei vechi salariu, nu pe lună, ci pe an! Banii se câştigau atunci mai greu din fotbal...

Deci aveai buzunarele goale. Dar atmosfera cum era?

Erau vremuri frumoase, chiar dacă n-aveam bani. Mergeam împreună cu autobuzul la antrenament. Înainte, ne hrăneam cu pâine, luam câte un pahar de suc şi apoi aterizăm direct la Stadionul Trivale. Ce vremuri erau (râde)...

Legat de FC Argeş, ai fost într-o grupă cu Mutu, Dică şi Neaga. Când eraţi mici, visaţi să ajungeţi toţi mari fotbalişti?

Normal! Ne gândeam că, mai întâi, o să debutăm la FC Argeş, iar apoi o să ajungem la lotul naţional.

Care au fost cele mai dificile momente din cariera ta?

Când medicii îmi spuneau că, din cauza accidentărilor, nu o să mai joc fotbal şi că s-ar putea să fiu nevoit să mă apuc de