Cu o viteză de reacţie pe care de cele mai multe ori nu o are, Biserica Ortodoxă Română a transmis un comunicat după ce „Deutsche Welle" a difuzat un reportaj despre construirea Catedralei Neamului.
Reportajul era făcut, bineînţeles, nemţeşte: constata nişte fapte şi le expunea serios şi echilibrat. Iar faptele exprimau un lucru greu de înţeles pentru orice om (german sau de altă naţionalitate) care ştie că România este o ţară săracă şi, în plus, lovită de criză: statul susţine financiar construcţia de biserici (inclusiv Catedrala), în timp ce se închid şcoli şi spitale. Nimic nou: în presa română se tot scrie asta de ani întregi. Şi a fost o întreagă dezbatere despre necesitatea şi oportunitatea de a ridica o asemenea Catedrală. Până la urmă, BOR a decis - autonomă cum e - s-o clădească. Nimic rău în asta. Problema apare când în construcţie sunt implicaţi bani publici. Şi când Guvernul alocă fonduri şi pentru terminarea altor biserici începute, în timp ce pentru restaurarea unor biserici de patrimoniu nu se găsesc bani şi se invocă, ipocrit, criza. Dumnezeu nu bate cu băţul: din păcate, peste câţiva ani, s-ar putea ca multe dintre bisericile construite cu sârg în ultimii 20 de ani să stea mai mult goale. Oricât de multă încredere ar manifesta, acum, românii în biserică, puţini sunt cei care merg frecvent la slujbă. Iar în viitor vor fi şi mai puţini. (Între altele, şi din cauza felului prost, habotnic şi plictisitor în care se „predă" religia în şcoli - dar asta e altă discuţie).
La faptele expuse în reportajul DW, Biserica a răspuns cu o retorică amplă şi prăfuită, descinsă parcă din şedinţele de învăţământ politic de pe vremuri, amintind fără rost de „pomenirea eroilor din 1989", de „utilitatea publică a viitoarei Catedrale" reprezentată prin „amenajarea spaţiului generos de aproape şase hectare din jurul ei ca parc public, mărind suprafaţa spaţii
