- Cultural - nr. 836 / 2 August, 2011 Ecouri URMA PHOENIX Nu s-a remarcat, precumpanind, ca sa zic asa, in comentarii, mai intai jocul ideistic, reinterpretarea in concept a metaforelor - o sarcina si ea netarmurita a criticii - ca poezia lui Nicolae Baciut (vezi Poemul Phoenix, Editura Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011) are, in primul rand, un son, un timbru propriu foarte personal: literele, imaginile sunt asezate, ca in muzica, pe o partitie originala, scotand la lectura o vibratie particulara, un cantec, o glasuire distincta; cum se spune astazi, o marca, un brand. Iata aci spatiul, limitele masurate ale cantului implinire a unei forme, ar zice eseistul francez cunoscut -, cuvantul ca ordine si rectitudine, apoi o unda de sacralitate reamintind rituri initiale, un drum ce vine din necunoscut, cuvantand, glasuind. Ca in poema Lacrima de cer, de exemplu, foarte frumoasa, in care nevazutul, indelung cautatul, indicibilul, fumul fiintei parvin la prezenta fericita a imediatului: "Ea nici nu are trup,/si parca e de fum,/ ea parca este ieri,/si parca e acum,/ea parca este seara/si parca este zi,/ea parca este viata,/ si parca n-are moarte,/e-a fi in a nu fi.//Ea parca e aripa/si parca este zbor,/ea parca este ploaie,/ si norul fara nor./Ea parca este clipa/si parca este cer,/ea parca-i anotimp,/ea este lerui ler.//Ea parca este luni,/si parca-i saptamana,/ dar ea-i duminica,/ea parca este-o luna.//Ea parca e din lacrimi,/ori pleoapa unui vis,/ea parca e lumina,/cuvant inca nescris.// Ea parca-i tu,/Eu parca-s eu,/Cu ea viata-mi incepu,/De parca-i Dumnezeu.” Sau in acest Nume, un poem remarcabil in care e reluata tema absentei, a prezentei absentei nesfarsite, moartea de dinainte de moarte, o tema recurenta la Nicolae Baciut; acele morti succesive si interminabile in intunericul virtualitatii: "O, dac-as fi fost piatra/sau macar nisip,/de-as fi fost lacra,/de ti-as fi fos