Când ai de-a face cu un ţăcănit, nu trebuie să iei în serios ce spune, ci doar să ai grijă să nu-i vătămeze pe alţii.
Un bezmetic omoară aproape o sută de oameni. Compatrioţi. Nevinovaţi. Aleşi la întîmplare. Ca orice nebun, are „motivaţii" complexe. Vrea să salveze Europa, Norvegia şi omenirea de imigraţia islamică. Ucigând norvegieni. E contra multiculturalismului. A scris un manifest de 1.500 de pagini în care se explică. Vrea să se explice şi în timpul procesului, drept care pune două condiţii „simple", ca să poată vorbi cu eficenţă şi autoritate: procesul să fie public, iar el să fie numit, în prealabil, şef al armatei. Orice minte normală va conchide rapid, fără exces de fineţuri hermeneutice, că individul e ţăcănit. Iar când ai de-a face cu un ţăcănit, nu trebuie să iei în serios ce spune, ci doar să ai grijă să nu-i vătămeze pe alţii.
Însă analiştii de toate culorile veghează. Anders Breivik nu e nebun. E produsul tipic al unor ideologii pernicioase. Ele sunt adevăratul vinovat pentru coşmarul norvegian. Avem de a face cu punerea în practică a unui program nazist, cu o manifestare a extremei drepte, cu o excrescenţă a creştinismului totalitar. Crima nu e patologie, ci eroare politică. Culpa e ori a bigotismului fascist, ori - căci s-a spus şi asta! - a Uniunii Europene care nu sesizează pericolul arabizării globale şi nu ia măsuri. Anders Breivik a declarat, totuşi, că duşmanii lui sunt nazismul, marxismul şi islamismul. Nu contează. E de extremă dreaptă. Sau e o unealtă a francmasoneriei satanice.
Dar să mergem mai în adânc. Nu cumva a avut o copilărie nefericită? În definitiv, părinţii lui au divorţat cînd el nu avea decât un an. Care va să zică - familie destrămată. Dar dacă e un caz de narcisism deviant? E posibil, căci acum zece ani şi-a făcut, în Statele Unite, mai multe operaţii estetice, inclusiv un subtil lifting facial. S-ar p
