Carnetul de muncă a reprezentat până la data de 1 ianuarie 2011, actul oficial care dovedeşte vechimea în muncă. Carnetele de muncă ale angajatorilor (persoanele fizice, societăţile comerciale, organizaţiile sindicale şi patronale etc.) care conform art. 1 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie ale persoanelor încadrate în muncă, aveau obligaţia legală de a înregistra contractele individuale de muncă la Inspectoratele Teritoriale de Muncă în termen de douăzeci de zile de la data încheierii lor. În prezent, evidenţa muncii se realizează electronic prin intermediul registrului general de evidenţă a salariaţilor.

Prin urmare, Inspecţia Muncii a elaborat un plan de propuneri privind eficientizarea activităţii instituţiei în domeniul relaţiilor de muncă, care a fost aprobat de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care cuprinde etapele de urmat pentru predarea în condiţii optime a carnetelor de muncă către angajatori. La această dată, Inspecţia Muncii derulează activitatea de predare a carnetelor de muncă către angajatori pentru care a păstrat/completat/certificat aceste documente. Aceste carnete de muncă au valoare practică, fiind necesară păstrarea lor în bune condiţii, ele fiind solicitate la Casele de Pensii publice pentru stabilirea drepturilor ce decurg din derularea raporturilor de muncă, chiar dacă acestea au fost scanate.

În ceea ce priveşte contractele individuale de muncă, acestea nu s-au mai înregistrat la Inspectoratele Teritoriale de Muncă şi nu s-au mai depus actele privind executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea acestora de către angajatorii prevăzuţi la articolul 1. Astfel, angajatorii care au păstrat şi completat carnetele de muncă trebuiau să le elibereze titularilor până la 30 iunie.

Din datele centralizate la nivelul Inspecţiei Muncii, la data de 31.12.2010, situaţia carnetelor de munc