În cazul în care, din cauza derapajelor bugetare, şi-ar pierde nota 'AAA' atribuită datoriei lor publice, Statele Unite ar vedea că este posibil, dar foarte dificil să o redobândească, după cum au arătat exemplele Canadei, Australiei şi unor ţări nordice.

Rare sunt statele ce au reuşit să pătrundă în acest vârf de top al încrederii financiare mondiale.

Statele Unite au un exemplu chiar printre vecini. Canada şi-a pierdut în 1992 nota 'AAA' pentru datoria în monedă străină, acordată de Standard and Poor's, pentru ca să o reobţină abia în 2002. Datoria în dolari canadieni a rămas constant la nivelul 'AAA' încă de la crearea rating-ului, în 1992. Între timp, ţara şi-a reechilibrat bugetul federal cu echivalentul a peste 8 la sută din PIB, după cum susţine OCDE, printr-o succesiune de reguli ce limitează valoarea cheltuielilor autorizate de Ottawa şi o vastă regândire a modelului economic şi proiectului de societate din Canada.

Aceste obiective şi măsuri asumate pentru a reuşi au făcut obiectul unui consens naţional dificil de imaginat în prezent în Statele Unite.

În aceeaşi ordine de idei, trei ţări nordice cunoscute şi ele pentru disponibilitatea către consens politic şi-au văzut încununate eforturile de redresare a finanţelor publice prin redobândirea 'triplului A' pierdut în anii 1990, şi anume Danemarca în 2001, Finlanda în 2002 şi Suedia în 2004.

Poate că Australia este un model mai dificil de imitat. Canberra a pierdut în 1986 nota 'AAA' atribuită datoriei în monedă străină de către Standard and Poor's, pentru a o recâştiga abia în 2003. În aceşti 17 ani, Australia a dat dovadă de o disciplină bugetară inflexibilă, stopând din 1997 majorarea datoriei sale în dolari. Creşterea s-a făcut simţită odată cu transformarea economiei, modernizarea sistemului financiar, dereglementarea a numeroase sectoare ce îş